Fugand de culori
Caut albul si negrul
Ascunzandu-ma….
In gravurile existente
Pe’o hartie umblu
Tipand dupa aceea
….imposibilitate
De’a iubi ce e real
Fugand de acea
…..interzicere
Ce ma impinge catre…
Ce ma constrange la…
Refugiul superb si propriu,
La a mea minune,
La propria creatie,
Unde-mi voi rastigni
A mea dragoste,
A mea iubire,
Ce creionului i’o port!

Graind pasesc, usor clipesc
Ratacit m-afund inconstient,
Zambesc…De ce ?
Umil zambesc, ma stramb
La mine intr-o oglinda
…….a mea ratacita
Disparuta e fugita…
Ratacita…
Deviez subtil,clipesc zambind
Stau si m-afund graind
Ce tu n’auzi…nu simti
Clipesc ducandu-ma,
Desenez, visez….
La cei ce nu’s
Si nu vor fi
Progenituri din lacrimi
…..de creion.

as soon as the night falls
she leaves sanctuary.
the long hesitation,
the dragging of feet -
mysterious creature,
with hopes and desires,
with traces of beauty,
difform,
incomplete.

but out in the city
not one man will notice
her flesh craving contact,
her breasts cut from stone.
she fades into darkness
with broken illusions,
with her damaged body,
afraid
and alone.

De atatea mi-e dor, de ele si el
De eul de atunci, urechile mele
De zilele ce ma imbratisau…
De soare si luna cum ma incalzeau,
Acea rana imi astupau, calmi si ingaduitori…

De atunci imi este dor de noptile ce imi lipsesc,
De cele ce se intamplau, atunci in acel prezent.

De atatea mi-e dor, de ele si el
Acele maini ce-mi alintau crunta imaginatie,
Acel nisip ce imi pastra forma in granulatie
De acele valuri ce cantau suav la nesfarsit
……of tu mare.

Respir adanc, somnului-i duc dorul
Vazand pustiu tot ceea ce visez
M-ascult singur intonand tacere
Simtind cum creste acel etern nimic.

Si-astept clipind pleoapele din piatra
Ce stiu ca sigur poate nu va veni
Si totusi zbier purtand in a mea mana
Ce asteptam, la ce inca sper…..

Zambesc razand cu ochii incetosati
Acelei creaturi umile
Si rapitoare a ce imi e drag
Odihnei ce-o aveam in mine.