MindlessThoughts - Dedicated to brain owners and soul lovers

2016 … si 30 de ani mai tarziu

Voi fi scurt si la subiect …

Lucrand la o interfata grafica pentru o platforma mai ampla ce urma sa dicteze cum vor arata inca doua din aceeasi suita simteam ca lucrurile nu merg incotro trebuiau, ceva scartaia, dadea cu virgula, era o eroare undeva.

Pana si comportamentul Art Directorului caruia ii tot prezentam drafturi, incepuse sa decada intr-un comportament ambiguu si destul de ostil, chiar din ce in ce mai retinut in comentariile date la intrebarile mele din cauza faptului ca nu reusea sa gaseasca o metoda OK de a imi spune: “Esti praf!”.

Si asa era, eram praf, cazusem intr-un vartej al complezentei si comoditatii personale si profesionale, care rezulta numai nemultumire personala, dar si afectarea grava a partii profesinale.

Simtind, observand aerul ciudat am zis ca trebuie sa discut cu A.D.-ul sa clarific banuiala mea … cazatura mea in lene …

Dupa o discutie mai “aprinsa” cu A.D.-ul, in care sinceritatea a fost punctul forte al amandurora (face minuni sinceritatea) am ajuns sa confirmam amandoi a mea lene, a mea dezorientare, lipsa de acel ceva pe care l-am avut de cand ma stiu, pofta de creatie. Norocul meu mare a fost ca dupa aceasta discutie am intrat in concediul de sarbatori, concediu’ in care am avut timp sa gandesc totul si sa incerc sa realizez ce risc sa pierd daca ma mentin asa, asa pierdut.

Asa ca, mi-am adunat curajul de prin caietele vechi desenate si m-am pus cu “botul pe carti”, da carti, caci sunt multe, este mult de invatat, de reluat, de strabatut pana in cel mai mic detaliu caci da, sunt un Visual Designer, iar o lege ma guverneaza clar – “lucrurile mici construiesc lucrurile mari” – daca cele mici sunt defecte, cele mari nu iau forma nici sa le implori.

Reluand tot, trecand vacanta cea mica, pana si ziua mea … norocosul numar 30, m-am intors la munca cu ce presupuneam eu ca e o noua gandire doar ca anumite aspecte in birou m-au mai scuturat inca odata: situatia financiara, urmam sa fim platiti mai tarziu, plus cu o intarziere la luna de dinainte, entuziasmul era undeva pe la subsol cauta un colt in care sa se incalzeasca sa nu mai iasa.

Atunci am zis ca e timpul sa am si un plan de rezerva, o strategie secundara.

Zis si facut; am inceput sa caut locuri in alte firme mai mici, sperand ca acolo ma vor cocolosi cu atentie si nu voi fi considerat ca cineva praf.

Discutand cu vreo 2 firme si avand anumite propuneri si promisiuni, timpul trecea iar eu avansam usor si constant cu proiectul mare, proiect unde inainte de concediu eram praf … dar aparent acuma nu mai eram, erau mici scapari, hibe minore, dar per total proiectul mergea spre bine, prindea forma, era placut de toate departamentele. Aspect care m-a linistit si mi-a lasat loc liber in cap sa gandesc mai mult acest plan secundar, aceasta miscare pe care din nervi si emotii m-am decis sa o fac.

De cand ma stiu am avut 2-3 joburi odata, unul principal si in rest freelance, pentru a imi strange suma necesara nevoilor mele, eram in cercul acela in care munceam mult pentru o suma ok, era obositor, atatea nopti pierdute, prea multe nopti pierdute …

Uitandu-ma inapoi si analizand matur si la rece tot ce s-a intamplat si tot ce am simtit, mi-am dat seama de un aspect clar sau poate chiar de vreo 2-3, aspecte de care la varsta mea si la educatia mea sunt mandru:

1. De cand ma stiu mi-am dorit sa lucrez putin, incet, nu grabit, pe o suma care sa ma faca sa zambesc si sa imi permita multe;

2. Am un mediu in care sunt fortat sa evoluez de niste oameni cu creiere adevarate, aventurieri, cu experienta si curiosi;

3. Am ajuns sa cresc intr-un an cat altii in 5 sau poate chiar 10 si am crescut pe spatele unei pasiuni copilaresti ce m-a adus unde sunt, ce m-a facut cine sunt si care ma va sustine cat sunt.

Multumesc mult celor ce m-au fortat spre bine, celor ce mi-au spus adevarul in fata si celor care m-au ajutat cat au putut.

Cu respect, ma inclin.

2016 … si 30 de ani mai tarziu

please don't

©

gathering thoughts

loading